Și patru…

26 Sep

În articolul precedent am scris ca poate cei normali sunt cei care au probleme. Pentru ca pierd momente și clipe pe care numai noi, aștia stricați le vedem sau simțim.

Pentru ca nimic nu e mai frumos decât partea opusă depresiei – mania.

Mania… te face să muți munții din loc. Să fii Superman/Wonder woman. Te face mai dotat în IQ decât te știai. Mai talentat. La orice, ce vrei tu, ce te duce mintea… Și te duce. Florile miros mai frumos și parcă e și mai mult soare afară.

Și energia. E atâta energie că nu înțelegi de ce ți-a fost atât de greu să supraviețuiești până în momentul respectiv. Nu înțelegi cum de ți-a fost atât de greu.

Și pe urmă se întoarce. Roata. Depresia. Cum vrei sau îți e mai ușor să-i spui. E ea destul de urâtă. Măcar când îi spui pe nume să nu ți se facă părul măciucă când te gândești la ea.

Anunțuri

Și trei…

7 Mai

And down we go again…

Cu fiecare episod, tristețea e tot mai tristă, lacrimile vin mai ușor, dar durerile de cap ce le urmează sunt mai crunte, mai grele, mania e mai… captivantă. Și spirala aia de care spuneam mă acaparează cu totul; simțuri, rațiune, sentimente tot e dat deoparte, strâns într-un colț.

Zilele trecute chiar am avut un gând nebunesc: că sunt bine, totul e bine, e doar capul meu nebun (în sensul bun).

Și acum asta. Starea asta de îmi vine să… Atâtea să-uri că nici nu am loc să le enumăr.

Pe mine, în starea asta mă ajută să mă plimb cu autobuzul. Mult. Cât de mult pot. Cu muzică sau fără. Și să dau frâu liber nebuniei, gândurilor. Mă detașez, mă uit la restul lumii. Nu mă ajută să revin la realitate, chiar din contră. mă ajută să mă afund mai tare în lumea mea imaginară, dar deschide ușa părților ce mă liniștesc, mă calmează, mă ajută să-mi găsesc echilibrul.

Poate că oamenii ăștia „normali” nu văd, dar eu cred ca noi ne trăim viața ca o poezie plină de metafore și epitete, plină de frumusețe și de tristețe ori prea amară ori prea dulce. Poate că ei sunt cei care au probleme.

Când încep să deraiez prea mult, spuneți-mi și mie, poate eu nu mi-am dat seama încă.

Și doi…

27 Apr

Sunt într-o spirală care nu aduce nimic bun. Preconizez o perioadă foarte nefastă.

Nu am mai trecut până acum prin stările astea atât de rapid. Trec de la depresie la manie mult mai repede, mult mai ușor și au efecte mult mai pronunțate. Poate și din cauză că nu am timp să mă pun pe picioare înapoi între episoade.

Și faptul că sunt foarte empatică nu mă ajută cu absolut nimic. Pe lângă problemele mele, le simt și pe ale altora.

Cred că primăvara e vinovată.

Crash and I burn into flames, stitch myself up and I do it again…

I will never

25 Mar

Și unu…

18 Mar

Am promis că voi scrie, și intenționez să mă țin de cuvânt.

Mi-a trecut prin cap ca pentru „proiectul” ăsta să-mi fac alt blog, sau să șterg toate poveștile de până acum. Dar mi-am dat seama că tot pe mine mă reprezintă, sunt poveștile mele. Sunt etapele vieții mele, cu bune, cu rele.

Nu am fost explicită până acum, nici nu voi fi de aici înainte. Și nu e din cauză că vreau să-mi ascund identitatea, ci pentru că totul sună mai frumos (pentru mine) povestit așa.

Sper ca vreodată, cineva la fel de confuz și speriat ca și mine să-și găsească alinarea în ceea ce voi scrie de acum încolo, să știe că pentru a vedea lumina trebuie să mergi prin întuneric. (citat ușooor adaptat după filmul de aseară The fault in our stars :)). Voi scrie despre afecțiunea mea de natură psihiatrică, nu psihologică, cum ar putea unii să se intrebe. Se numește tulburare de personalitate mixtă.

Spoiler alert: voi folosi de multe ori psihic, psihiatric și termeni de așa natură.

Pe scurt este un cocktail de afecțiuni: o ușoară bipolaritate (schimbarea stării psihice brusc și fără cauză aparentă – de la depresie la manie și invers), cu un strop de halucinații auditive și vizuale, și un praf de anxietate, care bineînțeles că nu vine singură ci cu aromă de atacuri de panică. Și bineînțeles, orice nebun care se respectă, va avea atât fascinația pentru suicid, dacă nu chiar câteva tentative la activ.

Așa că, invit în acest moment toți cârcotașii sau băgătorii de seamă să închidă ușa în spatele lor. Pentru că tu te vei lovi de multe aberații pe care mulți inculți/insensibili/analfabeți vor încerca să ți le inoculeze, să te facă să pari că e o rușine să ai un handicap psihic. Rușine să vă fie! V-aș tăia tuturor picioarele și apoi v-aș pune să alergați!

Astea fiind spuse, în acest moment sunt în plină „aplatizare afectivă” = diminuarea capacităţii de a reacţiona la stimulii ambianţei. Da, este unul din simptomele schizofreniei. Altfel spus, aplatizarea asta afectivă face ca toate sentimentele tale să-și piardă intensitatea. Și pentru cei Iuda, care sunt sigură că nu au făcut cale întoarsă, este ca atunci când răcești și îți pierzi gustul, mirosul. Tot temporar este și pentru noi, din fericire. Am auzit persoane care mi-au spus că sunt norocoasă că pot să nu mai simt. Cum de nu mi-am dat seama până acum?! Nu e ca și cum nu pot să vă simt doar durerea pe care mi-o provocați, nu simt nici dragostea pentru soțul meu sau pentru părinții ori rudele mele. Nu mă bucur de un lucru frumos cum aș face în mod normal.

Voi reveni. Pentru cei sincer interesați, ofer suport moral pe cât pot.

Și înainte de a adresa întrebarea cum de pot, sunt într-un stadiu ușor al bolii, când încă îmi permit să fiu eu, măcar o parte din mine… Și ce e cel mai greu, să conștientizez tot ce mi se întâmplă.

Just fine.

15 Mar

10885245_87gftytfjyfjyf824620002340643_n

Balance

14 Mar

Am găsit puțin echilibru în tot haosul din ultima vreme. Din păcate, asta a scos tot ce e mai rău din mine. M-a transformat într-o persoană cinică, rece, răutăcioasă. Partea mea drăguță stă undeva în vacanță pe un șezlong, luând o pauză binemeritată.

Mi-am pus în minte să scriu de acum, pe cât de des pot, câte un update la schimbările mele, din ce în ce mai dese și din ce în ce mai greu de aplanat și mai ales disimulat.

O să fie cam greu, sper că doar la început, având în vedere că mie îmi vin foarte des tot felul de idei, și cam niciodată nu sunt finalizate.

Așa că, draga mea, o să ne întâlnim din ce în ce mai des de acum. Poate data viitoare mergem și la o cafea.